Sinapsele noastre de zi cu zi

Zilele acestea am citit un articol despre faptul că o posibilă cauză a autismului este un număr prea mare de sinapse ce conduc la erori de comunicare la nivel neuronal. Eu am o teorie personală și anume accea că această modificare genetică este o modalitate de adaptare a organismului la bombardamentul informațional și la schimbările intense din mediu. Dar cum nu sunt prea pasionată de domeniu doar urmăresc ce mai descoperă cercetătorii și nu cred că voi afla răspunsul la întrebarea mea în această viață. Nu voi intra prea mult în amănunte privind această descoperire nouă, pentru cei ce doresc informații mai multe pot citi aici.

Aș vrea doar să menționez că o activare prea mare a creierului nu este bună. Dar nici una prea mică nu este. Haideți însă să vedem ce sunt sinapsele și abia apoi să vedem cum ar fi cel mai bine.

Sinapsele sunt legăturile dintre neuroni. Nu mai spun lucruri despre neuroni deoarece cred că toată lumea știe. Dacă vreți să fac un articol și despre ei, dați de știre, dacă nu, puteți citi câte ceva aici.

Neuronii comunică între ei cu ajutorul unor reacții electrochimice care au loc între ramificațiile lor, adică între dendrite, respectiv axon. Ca această comunicare să se întâmple, trebuie să se acumuleze în fiecare neuron suficient de multă energie electrochimică pentru a pune impulsul în mișcare. Deci se adună, se adună, se adună și la un moment dat pornește impulsul. Apoi repaos. Dar să nu vă imaginați că durează ore, luni sau ani. Nu! Durata e de câteva nano-secunde. Viteza unui impuls este între 3-320 km/h, în funcție de cât de lung e axonul neuronului sau de cât de multă teacă de mielină există pe axon (ca să înțelegeți cum e asta, puteți să vă imaginați un râuleț pe care sunt bolovani și atunci când vreți să traversați mai repede, săriți din piatră în piatră). Și cum lungimea unui axon depășește rareori 1 m, vă imaginați despre ce viteză discutăm aici.

Bun! Deci neuronul primește pe canalele numite dendrite această energie și o dă mai departe pe canalul numit axon. Dar neuronii nu sunt lipiți unii de alții. Între ei este un mic spațiu numit fantă sinaptică. E ca și cum ar vrea să se lipească dar nu pot pentru că între ei e o forță care îi ține la această mică distanță.

În acest spațiu are loc acest schimb electric sau chimic. Schimbul chimic se face cu ajutorul neurotransmițătorilor. În funcție de natura lor, apar multele comenzi pe care creierul îl dă organismului. Sunt peste 70 de neurotransmițători, dar dintre cei mai cunoscuți sunt dopamina, serotonina, noradrenalina etc.

Când are loc acest schimb la de neurotransmițători la nivelul sinaptic, informația dintr-un neuron se duce la alt neuron și așa mai departe.
Și acest schimb de informații se derulează foarte rapid. Chiar și așa, dacă schimbul durează mai mult decât în mod obișnuit sau are loc în mod continuu fără acel mic repaos, apare suprasolicitarea.

De ce este nevoie să știm cum funcționează acest schimb de informații la nivel de neuroni?

În primul rând poate fi vorba de cultură generală. Uite aici și un film cu o animație despre cum funcționează. Cei care știți limba engleză aveți parte și de comentariu. Pentru cei care nu știți limba engleză, veți vedea în fapte ce am explicat mai sus.

Apoi pentru că e bine să știți că așa se formează învățarea și nu mă refer aici la cea academică. Pur și simplu când sunt stimulați anumiți neuroni se întărește relația între ei iar obiceiul, comportamentul, gândul își creează un culoar din ce în ce mai puternic. Atunci când obiceiul este bun, funcțional, persoana este foarte mulțumită că și-a antrenat creierul pentru așa ceva. Dar ce se întâmplă atunci când obiceiul e de fapt un comportament nedorit sau gândul este unul catastrofic, iar acestea te împiedică să mai fii eficient în viață? Atunci vrei o schimbare. Vestea bună este că așa cum au fost învățați neuronii să funcționeze, pot fi și dezvățați.

De asemenea, pentru că de calitatea neurotransmițătorilor depinde și starea noastră de bine, modul cum funcționează organismul nostru iar asta ne ajută să înțelegem ce fel de intervenție este bine să facem pentru a ne menține echilibrul.

Și nu în ultimul rând pentru că legăturile sinaptice țin neuronii în funcțiune și asta menține sănătatea corpului și a minții noastre pentru un timp cât mai lung. Și, nu-i așa?!… asta ne dorim cu toții: mens sana in corpore sano.