Coechipier pentru schimbare

Când sunt în medii sociale neprofesionale, uneori nici nu-mi vine să spun ce profesie am și ce practic deoarece am observat că unii oameni au retțnere în a interacționa cu mine și asta deoarece cred că psihologii pot citi până în adancul sufletului lor cele mai mari secrete ale lor. Într-adevăr, în anumite situații, pot intui că au ceva de ascuns, dar oamenii nu sunt cărți deschise și asta este minunat deoarece lumea ar fi foarte plictisitoare.

Alteori însă, atunci când spun ce meserie am, către mine se îndreaptă oameni care sunt conștienți că au o vulnerabilitate și doresc să afle cum să facă să le fie mai bine. Pe acești oameni care își recunosc și confruntă vulnerabilitatea eu îi numesc curajoși. Despre ei aș dori să vorbesc un pic.

Ei bine, acești curajoși care vor să scape de povara lor și doresc să își regasească echilibrul și fericirea, vor trece printr-un proces de schimbare mai profundă sau mai de suprafață, de durată mai lungă sau mai scurtă, cu un efort sufletesc mai mare sau mai mic.

Schimbarea poate fi de mai multe feluri dar hai să vedem vreo două exemple:

  • să presupunem că o femeie își ascunde o tristețe profundă a faptului că cineva drag ei este bolnav sau a murit și se comportă agresiv și furios cu sine, cu ceilalți și cu lumea în general. Este oare bine pentru ea? Până la un punct poate să fie, mai ales la începutul traumei, dar pe termen lung această furie exteriorizată și tristețea adânc ascunsă îi produc o mare nefericire. Și totuși, ea așa știe să traiască, nu mai vede altă soluție. Dar ar putea găsi alta.
  • hai să luăm un alt exemplu: să presupunem că un bărbat dorește să facă perfect toate sarcinile de serviciu pentru a câștiga bani, pentru a avansa în carieră, toate acestea pentru binele copiilor și soției lui. Dar pentru asta stă la serviciu de dimineața până noaptea târziu, pleacă des în delegații, lipsind astfel de la evenimentele familiei, este permanent stresat și nervos. Este oare  aceasta soluția fericirii lui și a familiei sale? Pe termen scurt ar putea fi, dar pe termen lung nu ar avea cum. Și totuși, bărbatul respectiv nu mai poate și nu mai știe cum să iasă din cercul vicios în care încet-încet a intrat, nu mai știe să mai traiscă altfel.

Oricum ar fi, fie că trebuie să se adapteze la realitate sau trebuie sa adapteze realitatea la propriile aspirații și nevoi, curajosul trebuie să iasă din zona sa de confort pe care o cunoaște cel mai bine (și care, așa cum am văzut, numai confortabilă nu e) și să se îndrepte către o zonă nouă, necunoscută dar mai potrivită pentru sine și pe care o poate face mult mai confortabilă.

Această trecere se face prin procesul de schimbare în care eu, ca psiholog și psihoterapeut, îl ajut să își identifice modul tipic de comportament, resursele cu care poate să își depașească vulnerabilitatea, să gasească soluții la propriile sale probleme și să își construiască noua viață, dar cel mai important, sunt alături de curajos atunci când îi este bine sau greu în procesul acestei schimbări.

Practic, eu sunt un coechipier pentru schimbare alături de curajoși.

Autor: Monalisa Tudor

psiholog, psihoterapeut, trainer