De ce antrenament psihologic?

Orice comportament se rafinează în urma unor îndelungate repetări și ne menținem implicați în aceste repetări cu ajutorul unor resorturi psihologice.

Încă de la naștere tot facem anumite acțiuni – fie că sunt comportamente, fie că sunt idei și gânduri care se propagă în mintea noastră, fie că sunt emoții de intensitate mai mare sau mai mică – și modul cum ele se manifestă în prezent este rodul a mulți ani de practică.

Am devenit încet-încet experți în ceea ce privește viața noastră și asta printr-o repetiție de care uneori nici nu suntem conștienți.

Hai să luăm ca și exemplu mersul:

  • la început, bebelușul face eforturi pentru a se ridica în picioare și a-și susține corpul în poziție verticală
  • apoi începe să facă primii pași cu ajutorul părinților sau susținut de marginea patutului
  • când „își dă drumul” singur, mai curând pune câte un pas în fața celuilalt ca să nu cadă, decât că are un mers controlat
  • ulterior deprinde mersul și este așa de mândru de el încât nu se mai oprește și aleargă într-una ca și cum ar vrea să recupereze timpul pierdut până atunci
  • vine și perioada când își sincronizează bine pașii și devine un foarte bun dansator
  • și o ține într-un mers și într-o alergare până când crește și începe activitățile ce îl solicită să stea pe scaun
  • dupa mulți ani de stat, mersul nu mai reprezintă o curiozitate, o achiziție valoroasă, un progres, și copilul devenit acum adult îl consideră un lucru firesc pe care îl neglijează
  • merge din ce în ce mai puțin, devine din ce în ce mai sedentar, și când constată că s-a îngrășat, că începe să-l doară spatele, revine la mers dar constată că organismul rezistă din ce în ce mai puțin și are abilități motrice din ce în ce mai scăzute

Și iată cum un comportament aparent banal are nevoie de timp pentru a se forma, are nevoie de și mai mult timp pentru a-l stăpâni la nivel de excelență dar are nevoie și să fie antrenat permanent pentru a se păstra la nivelul dorit. Și în tot acest timp mecanisme psihice diverse sunt implicate atât spre succes, cât și pentru insucces.

Așa se formează și deprinderile bune, dar și deprinderile nocive. Partea pozitiva este că orice învăt are și dezvăț. Prin urmare, acum că știm care este procesul pentru a ne învăța sau dezvăța de comportmente, totul stă în puterea noastră să facem schimbarea pe care o dorim la noi.

Autor: Monalisa Tudor

psiholog, psihoterapeut, trainer