Ce ne-a învățat câinele lui Pavlov?

Condiționarea clasică

Precum spuneam mai devreme, la secțiunea Lecția de Psihologie voi lua noțiuni de psihologie generală pe care le voi prezenta pe înțelesul publicului larg și care vor fi însoțite de exemple practice.
Pentru că tot e lecție, m-am gândit să încep cu ceva din psihologia învățării, noțiune care poate fi aplicată și la școală dar de cele mai multe ori e aplicată în viața de zi cu zi.
Probabil că toți ați auzit de câinele lui Pavlov dar știți care este povestea lui? Pavlov a fost un fiziolog rus care a luat și premiul Nobel pentru medicină ca urmare a descoperirilor sale în ceea ce privește reflexele condiționate. Experimentele lui au fost făcute în special privind aparatul digestiv al câinilor și cum el funcționează și atunci când este stimulat de altceva decât mâncare. El a observat și apoi a făcut mai multe experimente prin care a adus în atenție că un câine salivează nu numai atunci când vede mâncare, ci și atunci când sună un clopoțel dacă în prealabil, mâncarea și sunetul clopoțelului au fost prezentate împreună. Schema este în felul următor:

  1. înainte de controlarea stimulilor, așa cum se întâmplă ele în mod normal:
    sunetul clopoțelului – nu există salivare (reflex necondiționat)
    mâncare – există salivare (reflex necondiționat)
  2. în timpul controlării stimulilor, atunci când cercetătorul vrea să vadă cum se formează reflexul condiționat:
    mâncare + sunetul clopoțelului – există salivare (reflex necondiționat)
  3. după controlarea stimulilor, adică după învățarea reflexului condiționat:
    mâncare  – există salivare (reflex necondiționat)
    sunetul clopoțelului – există salivare (reflex condiționat)

Și iată cum se traduce această schemă: în mod normal un câine, atunci când vede mâncare, salivează. Când aude sunetul lui clopoțel, nu salivează. În timpul experimentului, atunci când este adusă mâncarea câinelui sună și clopoțelul. Cum este și normal, atunci când vede mâncare, câinele salivează. Operațiunea acesta este repetată de câteva ori. După experimente, cercetătorii au observat că atunci când sună clopoțelul câinele salivează chiar dacă nu primește mâncare. Asta deoarece se așteaptă să primească. Și astfel au obținut exact ceea ce doreau: câinele să saliveze atunci când aude sunând un clopoțel. Și următoarele dăți se va întâmpla la fel. Reacția de salivare se poate stinge în timp în cazul în care câinele nu primește din când în când și mâncare atunci când sună clopoțelul. Concluzia experimentului este că un câine va învăța să saliveze atunci când sună clopoțelul indiferent dacă va primi mâncare sau nu.

Ați putea zice: ei, și cu ce mă ajută pe mine chestia asta?

Ar putea să vă dea o idee cum puteți învăța comportamente noi sau cum îi puteți învăța pe alții comportamente noi. Ați putea vedea cum ați ajuns să aveți niște comportamente care vă convin acum sau nu. Ați putea preveni să vă apucați de comportamente noi atunci când altcineva încearcă să vă condiționeze sau, mai pe românește, să vă manipuleze.

Și haideți să ne uităm un pic în viața noastră de zi cu zi! Numiți repede-repede, pe negândite, o băutură răcoritoare! Dacă aceasta este una care începe cu C și se termină cu OLA, fiți siguri că ați căzut pradă unei condiționări învățate cu ajutorul reclamelor tv. V-ați dat seama cum funcționează? Hai să vedem împreună: Imaginați-vă o băutură spumoasă turnată într-un pahar, cuburile de gheață se lovesc de acesta și acidul face sunetul acela îmbietor. MMMM! Mi s-a făcut sete instant. Și apoi pe ecran apare o stică, un brand și apoi se aude o voce melodioasă care cântă numele brandului. După ce vedeți reclama aceasta de câteva ori pe seară, la sfârsitul săptămânii, când ieșiți în oraș, oare ce băutură veți fi tentat să comandați?

Haideți să luăm un alt exemplu. Te invit să îți imaginezi că ești un copilaș de vreo 5 ani, permanent supravegheat de o bunică foarte protectoare. La fiecare pericol ea țipă. Asta te cam sperie. La voi pe stradă este un câine mare. Când îl vede ea țipă tot timpul ”aoleu, ai grijă, e câinele periculos!”. Câinele e inofensiv și nu a sărit niciodată să te muște. Azi așa, mâine așa, și ce crezi că ai învățat? Să îți fie frică de câini. Și ajungi adult, îți este frică de câini și nici nu știi de unde ți se trage pentru că nu te-a mușcat niciodată vreunul. Dar ai învățat să îți fie frică. Iar bunica a fost foarte mulțumită de cum te-a educat.

Și acum că ați învățat despre condiționarea clasică, vă invit să vă antrenați și să identificați cum funcționează ea în viața voastră și uitați-vă la reclamele tv, sau vedeți cum a fost când v-ați apucat de fumat sau cum a început să vă fie frică de examene sau cum se face că aveți un tricou norocos. Dar mai puteți să vă gândiți cum ați putea să folosiți condiționarea clasică pentru ca de luni chiar să vă apucați de sport, sau pentru a avea un somn mai liniștit sau pentru a ajuta copilul să învețe mai ușor la matematică.

Acestea fiind spune vă doresc mult succes!