Cum poți să crești frecvența unui comportament fără să aplici pedeapsa?

Folosind condiționarea instrumentală

 

Tot din categoria modificărilor comportamentale face parte și condiționarea instrumentală care a dus la formularea legii efectului.

Ce vrea să spună această lege a efectului? Că fiecare comportamentul al nostru produce un efect anume și dacă acesta este pozitiv, comportamentul se va relua iar dacă este negativ, comportamentul se va stinge. Practic, o persoană inițiază anumite comportamente (atenție, și inactivitatea este un comportament!) cu scopul de a produce un efect anume.

Thorndike este psihologul american care a descoperit această lege iar Skinner a făcut diverse experimente cu șoareci și porumbei pe care a reușit să-i învețe diverse comportamente cum nici nu ne imaginăm. E din ce în ce mai clar pentru voi că aceste condiționări sunt folosite cu succes în dresajul de animale și că ceea ce am văzut prin filme, la circ sau în alte contexte, este de fapt psihologie aplicată.

Pentru a crește frecvența de apariție a unui comportament se folosește întărirea comportamentală, iar aceasta se obține din cauza efectului pozitiv pe care persoana îl primește după realizarea comportamentului.

Sunt două tipuri de întăriri ale comportamentului: 1) pozitivă și 2) negativă. Hai să vedem cum funcționează!

Întărirea pozitivă a comportamentului presupune ca după fiecare comportament să se obțină un stimul pozitiv. Mai pe românește, dacă o persoană face un comportament și la finalul acestuia primește o recompensă, ea va tinde să reia comportamentul pentru a primi iarăși recompensa.
Este simplu dar hai să îl facem și mai simplu printr-un exemplu: dacă un copil care își strânge jucăriile primește la final o prăjitură, el își va strange jucăriile și dățile viitoare dacă știe că primește o prăjitură.

Întărirea negativă a comportamentului presupune după fiecare comportament persoana să obțină ca efect pozitiv încetarea unui stimul negativ. Asta este aparent mai complicat dar e destul de simplu: există deja un stimul negativ și prin realizarea acelui comportament se obține încetarea acestuia, ceea ce în sine este un efect benefic. Persoana știe că de fiecare dată când apare acel stimul negativ, poate face un comportament anume care duce la încetarea stimulului negativ. De exemplu: atunci când este zgomot în mediul ambiant, o persoană își pune căști antifonice și astfel zgomotul este acoperit. Ea învață că de fiecare dată poate acoperi zgomotul dacă își pune căștile.

După cum se observă, întărirea are rolul de a crește frecvența de apariție a comportamentului, fie pentru a obține un stimul pozitiv, fie pentru a elimina un stimul negativ.

Pentru scăderea frecvenței de apariție a comportamentului se folosește pedeapsa. Astfel, pot fi două tipuri de aplicare e ei:

  1. Prin penalizare – dacă persoana realizează un anumit comportament primește un stimul neplăcut după. Despre acest mod de aplicare știm cu toții o mulțime de exemple, unele mai neplăcute ca altele.
  2. Fixarea prin omisiune – dacă persoana realizează un anumit comportament, este încetat un anumit stimul pozitiv. Acest tip pare mai dificil de înțeles, așa că haideți să vedem cum ar fi un exemplu: un adolescent încetează să se certe cu părinții dacă aceștia îi interzic accesul la calculator.
    Pentru a evita efectul negativ, persoana tinde să elimine respectivul comportament.

În aparență, ambele sunt benefice pentru modelarea comportamentală, dar de fapt doar întărirea are efecte benefice, pe când pedeapsa are o multitudine de efecte emoționale negative. Din acest motiv, este mult mai eficient și sănătos ca pentru creșterea unui comportament să fie folosită întărirea iar pentru scăderea frecvenței să nu existe niciun fel de răspuns care să îl încurajeze.

Haideți să mai luăm câteva situații ca să fie mai clară diferența dintre întărire și pedeapsă. Voi trece situațiile și voi puteți să ghiciți din ce categorie face parte. Mai jos aveți și răspunsurile.

a. un bărbat îi duce iubitei sale un buchet de flori iar ea îl sărută
b. un adolescent nu mai primește bani de buzunar când ajunge acasă mai târziu decât i-au spus părinții
c. un copil este criticat atunci când îi spune părintelui că a luat o notă mică
d. un adolescent pleacă de acasă atunci când părinții lui se ceartă

Lucrurile sunt mai simple uneori iar alteori mai complicate decât am arătat în exemplificările acestea ușor didactice, dar dacă aveți nevoie de ajutor, știți deja unde mă puteți găsi.

 

 

Răspunsuri:
a. Întărire pozitivă – bărbatul va aduce cadouri mai des iubitei dacă ea îi apreciază gesturile
b. Fixarea prin omisiune – adolescentul va înceta să întârzie peste ora fixată de părinți. Atenție însă, cu ușurință această conduită a părinților poate fi percepută ca un abuz în cazul în care nu este purtată o discuție cu adolescentul pentru a vedea care sunt motivele pentru care a întîrziat. Mai eficient ar fi să fie întărit comportamentul de a ajunge acasă la ora stabilită.
c. Penalizare – copilul va evita să îi arate părintelui carnetul de note sau poate ajunge să falsifice notele, deși obiectivul părintelui este acela de a stimula copilul să ia note mai mari. Mai eficient ar fi să fie încurajat efortul depus pentru învățare, să îi ofere copilului ajutorul necesar pentru a obține note mai mari și de a aprecia notele mari.
d. Întărire negativă – crește frecvența cu care adolescentul pleacă de acasă pentru a evita să fie martor la certurile dintre părinți. Sperăm că merge la bibliotecă.

Autor: Monalisa Tudor

psiholog, psihoterapeut, trainer